| Termen | Definiție |
|---|---|
| Cerumen | substanţă ceroasă care se formează în canalul extern al urechii. |
| Cervical | de la ceafă; care se referă la partea dinapoi a gâtului. |
| Cetonă | nume dat unor compuşi organici, cu miros caracteristic. |
| Chemo - | chimio - = „ chimic ”. |
| Cherat(o) - | ,, corn “, ,, cornee “. |
| Cheratină | proteină care intră în compoziţia unghiilor, a părului, a penelor. |
| Chiasm | reluare inversată. |
| Chil | lichid lăptos din intestinul subţire, rezultat al digestiei. |
| Chinestezie | simţ al mişcărilor corpului. |
| Chinină | alcaloid extras din coaja arborelui de chinină, utilizat în tratamentul malariei şi al unor stări febrile; amară. |
| Chir(o) - /cheir(o) - | „ mână ”. |
| Chist | înveliş protector al unor animale inferioare; stadiu larvar al teniei; tumoare benignă. |
| Cian | ,, albastru “. |
| Cianură | sare a acidului cianhidric. |
| Cicatrice | urmă lăsată pe corp de o rană. |