| Termen | Definiție |
|---|---|
| Enzimă | compus organic de natură proteică, solubil, prezent în celulele vii, care are proprietăţi de catalizator pentru reacţiile vitale(provoacă sau accelerează o reacţie); ferment. |
| Epi - | „ deasupra ”, „ pe ”. |
| Epidemie | extinderea unei boli infecţioase la un mare număr de persoane dintr-o colectivitate; care se extinde rapid. |
| Epilepsie | boală a sistemului nervos caracterizată prin crize nervoase convulsive şi pierderea cunoştinţei. |
| Epura | a îndepărta impurităţile; a curăţa; a elimina; purifica. |
| Epurare | (a apelor) îndepărtarea substanţelor dăunătoare care se găsesc în suspensie sau dizolvate în apele reziduale. |
| Eradica | a dezrădăcina; a stârpi, a extirpa. |
| Erbacee | substanţă care distruge buruienile dăunătoare culturilor. |
| Erect | drept, vertical; ridicat în sus. |
| Ereditate | însuşire fundamentală a materiei vii, care constă în transmiterea caracteristicilor morfologice, fiziologice şi biochimice de la ascendenţi la descendenţi; transmitere din generaţie în generaţie a anumitor caractere. |
| Ergo -, - ergie | ,, activitate “, ,, energie “. |
| Eritro | „ roşu ”. |
| Erupţie | apariţia, pe corp, a unor pete roşii sau a unor băşicuţe, constituind simptomul unor boli (exantem = erupţie). |
| Esenţă | substanţă volatilă cu miros aromatic, extrasă din plante sau preparată sintetic, având diferite întrebuinţări în farmacie, parfumerie; soluţie concentrată care, prin diluare, dă un produs alimentar. |
| Ester | compus rezultat dintre un alcool şi un acid organic sau anorganic oxigenat, prin eliminare de apă. |