mărime scalară sau vectorială utilizată pentru a caracteriza cantitativ un fenomen; tărie, forţă.

acţiune între două sau mai multe corpuri, sisteme fizice, fenomene, manifestată printr-o influenţare, condiţionare sau acţiune cauzală reciprocă şi care stă la baza mişcării în genere; condiţionare reciprocă.

intersectare, încrucişare; suprapunerea unor mişcări vibratorii provenind din surse diferite (unde luminoase, acustice, electrice) cu aceeşi frecvenţă, având drept rezultat(sau slăbirea) lor.

ţesut interstiţial = ţesut situat în spaţiile dintre celelalte ţesuturi ale organelor.

mic spaţiu între granulele unui material, între părţile unui corp.

regiune depărtată a atmosferei, alcătuită din gaze rarefiate şi puternic ionizate.

a se răspândi în toate părţile.

care se enervează uşor, iute la mânie.

de neînduplecat.

a se supăra, a se enerva.

care se enervează uşor.

congestie uşoară a pielii ori a unui organ; inflamaţie.

ansamblu de culori care apare la suprafaţa unor cristale, scoici, datorită fenomenului de interferenţă.

boală nervoasă, caracterizată prin convulsii şi prin accese de râs sau de plâns.

punte.